nopțile m-au hrănit de mic
atunci când tata venea cu dulciuri
iar eu așteptam în întuneric
ținând strâns în pumn hârtiile de ciocolată
cu respirația tăiată
să-i aud cum se iubesc

pe atunci mă interesau cuțitele
mă jucam cu ele prin curte
amenințam câinii
mama nu spunea nimic
mă înțelegea

acum e altfel
privirea mi-e unsuroasă
sunt greoi ca un bolovan rostogolit în toate direcțiile de cursul valutar

flămând stau lângă geam
îl aștept să apară cu punga de dulciuri
ea deschide ușa
firele de praf zboară prin cameră
apoi se întorc înapoi
se depun pe chipul meu
le simt
și înțeleg că a trecut mult timp

cuțitul e sub pernă
ea mă sărută
și mă înțelege