„Trăim timpuri când trebuie să fiu recunoscător altei (oricărei *) fiinţe umane

fiindcă nu-şi exercită opţiunea de a  (*)  omorî.”

(Yehuda Nir)

 

Când nu voi mai suporta actele tovarăşilor mei de drum,

şi orice semn al lor va vorbi inimii mele

numai şi numai despre moarte

despremoartealorcadespremoarteaaltora

despremoarteaaltoracadespremoarteanimănui

fără să le pese câtuşi de puţin de bogăţia vieţii

câlcându-se unii pe alţii în picioare

minţind,

furând,

înşelând,

lovind,

scuipând,

trădând,

urând,

pizmuind,

ignorând,

violând,

ucigând

ca un Ulise atunci –

coborându-şi pânzele corabiei sale în toiul unei furtuni –

voi prinde cerul de-o margine a lui şi cu braţe straşnice mi-l voi aduce mai aproape,

viu,

învelindu-mi trupul în mantia lui

ca să mor.

 

Altfel cum?!

când în apa curată a nopţilor nicio rugăciune simplă de om nu-şi mai spală demult chipul

şi limbile făţărniciei străbat aerul tuturor zilelor ca o sirenă nebună cu o mie de glasuri 

Altfel cum să poţi naviga corect cu poezia lumii

când un neam de şobolani îşi duce veacu’ pe coverta ei de vise

şi la ce bun să tot asculţi îngrijorarea lumii

şi la ce bun să tot străbaţi atâtea ape

gândind la fraţii tăi din viitor

cu inima străpunsă

ca ajungând într-un final la ei

Paradisului tău

să-i oferi în dar

toată această menajerie

de fiare turbate.

Mai bine uitarea fără vise,

mai bine tăcând

să-mi ascult dumnezeii

respirând vii

lângă somnul meu,

fără ruşine!

 

  • cuvintele din paranteze adăugate citatului aparţin autorului acestui poem

din noua serie ”Suntem cameleoni”, 

inspirată de versul poetului José Antonio Burciaga:”Suntem cameleoni. Devenim cameleoni.”