acolo zăpezile sunt calde
frunţile munţilor netede
ochiul din prelucă blând
sângele aur
inima plumb şi
aramă

oamenii stau agăţaţi de
spinarea stâncilor materne
scormonind zările cu
focul din privire domol
femeile dau zile vieţii
iar pruncii viaţă
zilelor dau

acolo toate săptămânile sunt
duminici
hainele sunt de
sărbătoare toate
ţuica-i din prună mistreaţă
slana-i cărnoasă
pâinea-i din grâu aurit
munca-i izvor de comoară
răsplata pe
măsura muncii
croită

şi nimeni nu moare acolo
ci doar adoarme un pic
iar ochii văd încă
mult timp după aceea
şi râd sau
plâng cum e vremea

acolo cineva
mi-a-ngropat în zăpadă
inima
astfel izvoarele toate
calde râuri şi doruri
petrec printre şesuri
până departe la mine ajung
şi-mi umplu golul din piept
cu cenuşă