crouching-woman-1902-169x230
de o vreme

tot mai stingheră

printre oameni mă simt
pielea-mi miroase a ger şi-a ploi arse

nori zdrenţuiţi

îmi învăluie chipul

corpului meu
lovit, ciopârţit,

peticit de nenumărate ori
i-au crescut imenşi ghimpi.

am hoinărit  ani la rând

încolo şi încoace
adunând răni şi experienţe
care mi-au dezrădăcinat nopţile

dinlăuntrul meu.

 

viaţa mea

a fost chin

în spatele unor urme străine
ce-au străbătut oraşul

albit de o tristă ninsoare

în singurătate
ruinele mele ascunse

îşi înalţă tenebrele morţii
lăsând să se vadă pe cerul senin
doar soarele

ca un corp spintecat
cu măruntaiele aruncate-n afară.

trăind printre fiarele lumii
ochii mei s-au sălbăticit
-toată mizeria singurătăţii

s-a aşezat pe fundul lor-

http://etinarcadiaego.falezedepiatra.net/