deși numai băiat bun n-am fost uite că Moșu în marea Sa bunătate s-a gândit totuși să-mi mai dea o șansă.  

Îi mulțumesc frumos și pe această cale! 

NASCONDI, POETA, L’AMAREZZA

– traducere de

693835388Maria Frandoș

 

 

Nascondi, poeta, l’amarezza

accetta la fragilità del tuo essere

come accetteresti qualsiasi partenza

dalle pieghe della tua esistenza.

E arrivato il tempo di alzarti

Vai in città!

Misurando la tua tristezza

chi si potrà più fidare di te?

Il sole l’intera estate

ti ha parlato soltanto di questo

ma tu: no e NO!

Vagando solitario

nello spazio del tuo tempo

con la tua valigetta di carta

e qualche pensiero

che appena ricorda chi sei

ti stai consolando

anche se la vita pare che sconcerti i tuoi passi.

Il tuo sguardo assente è voltato verso il mazzo

delle tue donne indorate

nel vaso dalla tua inquieta fantasia

si rovescia sul tuo petto soltanto polvere

e terra ma tu gridi di gioia: acqua, acqua!

“I fiori hanno superato l’Eternità”!

ti sei detto e ti sembra una bella rima

sufficiente fino al punto che con passione e nostalgia

non smetti di misurare l’indifferenza

nascondendo a tutti

il tuo gusto

per la gente.

 

Amoroso, il tuo peccato mortale

Ha ora uno nome esotico: il web.

Sei diventato irriconoscibile.

Che tigre affamata si nutre di cera? La falsità avrà anche il tuo nome?

O… no!

 

Una volta, prendevi in un mazzo di colori e riflessi

Tutte le foglie di autunno

Sicuro del tuo spirito temerario

ora affondandosi, ora alzandosi sopra le onde.

Che cosa è l’amore, poeta?

Stanno le tue vele aperte a tutti

rivestite di parole

Solo il genio ti separa

Da Toulouse-Lautrec, bugiardo solitario

Con la tua lente lucidata nel mercato

nessun ombra non si lascia più

incantata da te

Tarma nascosta dentro il ciliegio

solitario, silenzioso

sempre più, più cortese con il dolore

Tu ridi con i tuoi libri e sogni

Quando piangi, ti tradiscono le parole.

sei un contraffattore

Dio ti ha preso in affitto

soltanto per la Sua misericordia

La terribile invenzione

dalla raffinatezza nell’arte

sei tu

Poeta,

che ha dimenticato la fortezza

Ahimè povera creatura

guardati nel tuo confratello per la strada

ed impara.

 

 

 

 

ascunde poete întristarea

Ascunde, poete, întristarea

acceptă nevolnicia ființei tale,

cum ai accepta orice plecare

din pliurile existenței tale

a venit timpul să ieși în cetate

măsurând întristarea cine să mai creadă în

tine

soarele o vară numai despre asta ți-a vorbit

dar tu, nu

nu și NU!

Singur umblând prin spațiul timpului tău

cu valijoara de hârtie și cele câteva gânduri

care abia mai amintesc de tine

te consolezi (deși viața pare că îți derutează

pașii)

cu privirea pierdută înspre buchetul tău de

femei galbene

din glastra închipuirii neastâmpărate

se revarsă peste pieptul tău numai țărână

e pamânt, dar tu strigi și te bucuri: apă, APĂ!

„florile au întrecut eternitatea”, îți spui

și ăsta ți se pare un vers reușit,

suficient într-atât încât cu dor și pasiune nu

încetezi

a măsura nepăsarea

ascunzîndu-le tuturor gustul tău pentru

oameni

Iubitorule, păcatul tău de moarte are

de-acum un nume exotic: webul

Ai devenit de nerecunoscut,

Ce tigru flămând se hrănește cu ceară?

tu, cel mai bun dintre toți extratereștrii,

va purta minciuna și numele tău?

ori… ba!

Odată, puteai așeza pe culori şi reflexii toate

frunzele toamnei

încrezător în spiritul dovedit temerar

acum scufundându-se, acum revenind de sub

ape

Ce e iubirea, poete?

stau pânzele tale în văzul tuturor

acoperite de cuvinte

doar geniul te desparte

de Toulouse-Lautrec

însingurat mincinos

cu lentila ta șlefuită în piață nu mai poți

încânta nici o umbră

cariu în lemnul iubirii

ascuns, singur, tăcut

din ce în ce mai politicos cu durerea

pe neauzite

rabzi şi râzi cu visele și cărțile tale

când plângi, vorbele te trădează

Of, falsificatorule de cuvinte

Dumnezeu te-a luat chiriaș din milă

invenție teribilă a rafinamentului în artă

ești tu,

Poetul, care a uitat de cetate

amarul tău de ființă nevolnică,

privește-te în semenul tău de pe stradă

şi învaţă.

autor Emanuel Pope


2 thoughts on “NASCONDI, POETA, L’AMAREZZA – traducere în limba italiană de Maria Frandoș

  1. Minunată treabă ai făcut, Maria. Dintotdeauna am avut mare admiraţie pentru traducător. Poezia lui Emanuel e plină de suflet şi tu, cu această traducerea, ai scos la lumină străluciri aflate-n penumbră. Vă felicit pe amândoi.

    1. Uite ca ne è dat sa vorbim pe teren” neutru”… Imi lipseste ” cititor de proza” si lumea buna de acolo! Ce mai faci tu, ” cealalta” Marie?

Comments are closed.