unui prieten care știe că lui îi este dedicat poemul

 

Mr. Martell e un domn cu uzanțe fine

în redingotă albastră încheiată la cinci ace

și într-atât de bogat

încât e o plăcere în compania domniei sale să-ți petreci diminețile.

Fiind un tip rezervat, riguros educat

e dintre puținii rămași azi

ce știu durerea să o asculte.

….și asta în ciuda vastei sale experiențe

sau poate tocmai de aceea, cu aerul unui om  încurcat

abia târziu, pe înserat, vag dacă amintește câte ceva și despre sine.

În general prietenia cu un astfel de caracter

te face capabil de fapte cu greu de imaginat

altfel cum mi-aș putea explica

simțul oarecum afectat

pe care l-am dezvoltat: caritabil-comunitar-exagerat?!

Așa am început să invit,

-în ciuda sărăciei mele-

alături de noi, la șuete,

și alți cetățeni debusolați.

Domnul Martell nu s-a supărat

și ne-a privit pe toți întotdeauna cu blândețe,

chiar și atunci când am început să-l ‘’vând’’

sub blazonul unor cheltuieli de subzistență.

Îmi imaginam durerea celorlalți

și doar nu puteam sta deoparte

le știam singurătatea,

emoțiile, disperarea

-toată ziua singuri pe facebook-

și am crezut mereu ca e un act de  noblețe

să le oferi oamenilor un partener real de discuții.

În timp s-a dovedit că am dreptate

și azi în clubul înființat

suntem nenumărabili.

E uimitoare

forța de regenerare a prietenului meu,

pofta sa de viață,

și-n fiecare zi cinstim voioși anul nașterii sale:

1715.


Share the joy
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •