Azi am fost tare înfometat

-ca un lup turbat aș putea spune-

și l-am apucat pe Dumnezeu de picioare!

O să spuneți că nu e cu putință

și sunt de acord, nici eu n-aș fi crezut

că tocmai foamea asta nebună mi-l va aduce aproape,

în plus aveam un gând secret

și dimineață cum am prins minunata de chenzină

am și fugit iute de-am cumpărat o sticlă de Havana Club 

de parcă aș fi știut că va trebui să-mi întăresc curajul,

doar nu se cădea să mor cu El apoi, acolo, în stradă,

și până acasă l-am târât numai plin de vioiciune și vlagă

Tot drumul s-a deșirat după mine și m-a bodogănit 

că așa ceva nu se face și altele …

câte-n lună și-n stele,

iar carnea Lui în timpul ăsta

atingând pământul

scotea flăcări electrice

ca un tramvai în plină viteză înainte să ”rupă” șinele.

Eram amândoi, ce să vă zic, un spectacol

dar asta nu m-a impresionat deloc

aveam doar un singur țel:

să-l sărbătoresc azi pe Eminescu 

la picioarele Domnului Meu.