images

 

Numai depărtarea ajută motoarelor morții
înstrăinarea și pierduta copilărie
calătoriile ucise și toate renunțările,
iubirile trădate, prieteniile frânte,
carțile citite și uitate ce ne-au îmblânzit scârba sufletului,
apoi căderile, genunchii slabi, coloana ramolită,
picturile privite ca-ntr-o zare la care nimeni nu mai ajunge vreodată
cântecele fredonate în gând ca izolarea
și orice poem însoțit de aroma fricii

sorbit dimineața pe stomacul gol

 

Ați văzut un sicriu cum aleargă pe stradă?
ca un glonte ieșit pe țeavă
Vâââjjjjjjjjjjjjjj !
ce magic vehicol e

capsula asta blestemată
cum dispar din fața ei imperfecțiunile,
indecența vitrinelor, zgomotul străzilor,
lăsând loc

doar zborului
Wow!
cum știe ea să ascundă în așchiile sale
(fără să dea nimic de bănuit)
cea mai râvnită dintre tehnologii
cum dorm în rășina nodurile sale,

învinse tomurile științei

și cele mai aventuroase cuvinte

 

3 minute și 20 de secunde
știm toți că va fi un zbor reușit

fară escală
2minute și 30 de secunde


2 minute și 10 secunde

ne apropiem de numai 55 de secunde


am trecut de 44 de secunde
mai avem 30 de secunde
25
am trecut de 20
15


12
11
10
9


secvența ultimei fărâme din viață


6
5
4
tout va bien
motoarele mortii se aprind

accelerează
0,oooo!
ce grozav moment!

 

24 din 24

o viață întreagă

de pregătire asiduuă
fiecare în dreptul său

extrem de concentrat

o singură Călătorie
traficul e intens
capsule individuale părăsesc neîntrerupt Pământul
Aerodromul o jerbă de scântei,
dar nicio problemă,
doar durerea,

ca un mic cutremur,

zgâlțâie din când în când,

geamurile unor locuințe…

 

Ce vajnică aeronavă e orice sicriu,

cu aerul unei misiuni gen Apollo 11,

‘’un pas mic pentru om, un pas mare …’’

mister și dezgust călător

și odată cu el

sufletul nostru

levitând neștiut,

ca un sâmbure mic

de astronaut

neaflat,

nevăzut,

negustat

 Undeva….

Unii spun: ‘’a plecat’’, alții spun ”că s-a dus…”

 


4 thoughts on “Aerodrom

Comments are closed.