28Mar/15

Cuvinte dobrogene

semnalat de Anca Mizumski: https://www.facebook.com/anca.mizumschi/posts/857636984281886

George Sterpu curnic – cotet de gaini, cherpeden – cleste , oldash – prieten , ghiozlomea – scovearga, nalangata – un fel de pancake , papara – mancare facuta din paine uscata branza peste care se toarna apa fiarta, caranic – codru , calabalic – gramada „neorganizata” iorgan – plapuma, ceshmea – izvor, fantana, gaigana – un fel de omleta 

 

Citeste mai mult: adev.ro/nltc17

Câţiva termeni din aceste sfere lingvistice ar fi:

ATAMAN (din rusă, ucraineană) – şeful pescarilor

BAIRAM (din turcă) – sãrbãtoare, petrecere

BAISTRUC (din rusă) – neastâmpãrat

BALABAN (din turcă) – specie de şoim mic; chefal

BEIZADEA (din turcă) – fiu de domn, principe

BACLAVA (din turcă) – prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale şi miere ori sirop de zahăr

BUGEAC (din turcă.) – câmpie, stepă

BUHALCÃ – unealtă folositã la speriatul peştilor

CATAROI (din neogreacă) – rãceală, gripă, gută; deviaţie de sens: bolovan

CEAMUR (din turcă) – amestec de argilă şi paie, folosit la tencuitul caselor vechi

CHERHANA (din turcă) – depozit pentru peştele proaspăt

CIUŞCĂ (din bulgară) – ardei iute CHIOI (din turcă) – sat

CHIPCEL (CHEPCEL) (etimologie necunoscută) – plasă de pescuit în formã de lingură

CIORTAN (din turcă) – crap sub 1 kg

CIUTAN (etimologie necunoscută) – puşti, copil (posibil “ciut” – animal tânăr, căruia nu i-au crescut coarnele)

CODOLÃ (etimologie necunoscută) – frânghie utilizată la confecţionarea uneltelor pescăreşti

CRIVAC (etimologie necunoscută) – nervure, coasta unei bărci

CEAIR (din turcă) – vale, păşune

GHIONDER (din turcă) – prăjină care atinge fundul apei şi serveşte la împinsul unei bãrci LOTCÃ (din turcă) – barcă mare, de 16 – 23 de crivace

MINCIOC (din rusă, slavă) – unealtă sub forma unei plase mai mici cu coadă pentru scoaterea peştelui din apã

NALBANT (din turcă) – fierar, potcovar

SARAILIE (din turcă) – prăjitură din foi rulate de plăcintă, cu umplutură de nuci, de alune, de migdale, îmbibată cu sirop de zahăr sau cu miere. Seralie – ceea ce ţine de palatal sultanului

TALIAN (din rusă, neogreacă) – plasă de pescuit

 

Sufixele de origine turcească (spre a aborda doar acest aspect) s-au dovedit ele însele productive, ne explică cadrul didactic.

Astfel: Sufixele -giu, -ciu < tc. ği, či: formează substantive sau adjective, indicând meseria, îndeletnicirea, deprinderea, ocupatia (abagiu, boiangiu, cafegiu, cherestegiu, ciubucciu, conacciu, dughengiu, giuvaergiu, harabagiu, herghelegiu, iaurgiu, papugiu, pastramagiu, simigiu, tinichigiu, tutungiu, zarzavagiu etc.) sau o trăsătură negativă a personalitătii, un nărav (haramgiu, mascaragiu, tertipgiu, zorbagiu etc.). Exemplele apar la Ṣăineanu, 1900, pp. LII-LIII.

Sufixul -íu < tc. -i formează adjective, indicând nuante: conabiu, fistichiu, havaiu, limoniu, naramgiu; Sufixul -lâc, -lic < tc. –lyk, productiv, formează  mai ales nume abstracte exprimând: o stare generală (hagialâc, surghiunlâc), o calitate (caraghiozlâc, hainlâc, mucalitlâc, siretlic), o ocupaţie şi folosul/rezultatul acesteia (hamalâc, samsarlâc).