11Dec/16

Intoarcerea lui Ulise, autor Radu Gyr

In fruntea mesei stau cu mirt pe tample,
dar dorm de mult sub zidurile Troii . . .
Mesenii beau si cupa mea se umple
-voi beti cu mortii si cinstiti strigoii.
Eu am ramas sub zidurile Troii . . .

Eu am ramas sub zidurile Troii
si cu tovarasii mei morti in fundul marii . . .
Se rumenesc berbecii grasi si boii,
zadarnic, in miresmele frigarii.
Eu dorm de mult sub zidurile Troii
ori putrezesc sub alge cu vaslasii;
-intors acasa cum se-ntorc strigoii
acelora ce nu mai vin cu pasii . . . .
Eu am ramas sub zidurile Troii

Ma pipaiti pe umeri, pe vesminte,
incredintati ca am venit ‘napoi;
ci eu sunt numai sute de morminte
in lesul care umbla printre voi.

Imi povestiti de temple cu pilastri,
despre noi zei ce-n lipsa mea crescura . . .
-eu va basmesc de mortii mei albastri
ramasi sub Troia sau prin mari de zgura,
si moarte, nu cuvinte am pe gura.

In cinstea mea poftiti aezi la cina
ca sa ma cante ca pe toti eroii ;
dar numai umbra mea cu vin inchina ;
eu dorm de mult sub zidurile Troii.
Ciocniti la masa numai cu strigoii . . .
Uleiuri cu miros adanc de floare
sangele Troii de pe trup nu-mi spala,
ca dincolo de orice scaldatoare,
port mortii scumpi pe mine tencuiala.

Eu am ramas sub zidurile Troii . . .

Iar cand pe sanii dulci al Penelopei
pun fruntea, in afund culcus fierbinte,
eu sanger inca-n lupta cu ciclopii
sau ratacesc pe mari cu oseminte.
Cu dornice saruturi ne-ntrerupte
muierea imi dezmiarda la-ntamplare
pe piept, pe brate, ranile din lupte,
crezand ca urma lor nu ma mai doare.
Ci eu sunt tot o rana nevazuta
si rani mi-s ochii, crancenii si goii . . .
Femeia mea sau mortii ma saruta
veniti in pat de sub cenusa Troii ?

Ma pierd, din nou, in valuri cu naierii,
din nou ma bat in scuturi cu strigoii.
Alunec dintre coapsele muierii
si ma-ngrop iar sub zidurile Troii . . .

Eu am ramas sub zidurile Troii !

.