13Noi/16

povestiri cu și din bibliotecă (2)

        ”Și așa a început totul download” , își notase ea în jurnal… 

       Cecilia cunoștea bine casa din 41. O cunoștea chiar mai bine decât își cunoștea propria casă, unde părinții săi obișnuiau să-și închidă dormitorul cu cheia când erau plecați. Și asta numai pentru că era o tipă singuratică și nesigură, cum spuneau despre ea testele de personalitate creionate la Colegiul Saint Emmanuel. Avea 16 ani și știa, ca să fim drepți, tot ce i se punea în cârcă, dar poate tocmai din cauza asta nu simțea nici o rușine. Dimpotrivă, în timp ce toți colegii ei se îndreptau după cursuri spre McDonalds-ul din North Harrow, ea apuca fluierând cărarea dintre fermele din apropierea școlii și urcând dealul, în numai 10 minute se afla în Pinner. De acolo, tăia apoi străzile mergând pe sub podul metroului și dacă nu s-ar fi oprit să fumeze un gange în parc ar fi ajuns acasă în scurt timp. Dar de ce atâta grabă!? Ai ei erau oricum la muncă și până la 7-8 seara când se întorceau mai avea atâtea ore.

Descoperise locul cu numai doi ani în urmă și pur și simplu se îndrăgostise de el. Nici acum nu-și putea explica cum de îndrăznise. Desigur știa că profesorul era plecat de mai mulți ani, așa cum toată comunitatea știa…și totuși. Dacă nu ar fi fost acel motan mieunând, ea nu s-ar fi strecurat niciodată prin nișa aceea din gardul viu ce înconjura proprietatea. Aflată în grădină însă, n-a fost chip să-l găsească. Înconjurase clădirea de mai multe ori privind curioasă prin ferestre și la un moment dat i se păru chiar că-l zărește în conservator, după care acesta dispăru și de acolo. Enervată apăsă mânerul ușii dinspre grădină și spre uimirea ei ușa cedă glisând fără zgomot în conturul ei metalic.

         Așa ajunsese să cunoască casa profesorului, dar mai ales Biblioteca. Obișnuia mai întâi de toate, odată aflată între rafturile ticsite de volume, să pună un vinyl – asta îi luase la început ceva timp până descoperise cum să folosească pickup-ul, și de fiecare dată, acum, zâmbea imaginându-și colegii privind-o la ce vechitură asculta ea muzică- dar nu-i păsa câtuși de puțin și după ce-și arunca toate hainele de pe ea începea să danseze. Descoperise astfel o sumedenie de artiști de al căror nume nu avusese habar. Fleetwood Mac, Deep Purple, Kate Bush, toți deveniră în scurt timp prietenii ei și încă profesorul mai avea atâția alții în colecție. Apoi erau cărțile. Cărțile. Mai ales cărțile. După ce obosea dansând -și asta dura cam până-ntr-o oră- își alegea la întâmplare o carte de pe rafturi și ghemuindu-se pe canapeaua din cameră, citea. Oh, alt gust aveau cărțile acolo, cu totul și cu totul altul decât în școală. Uneori se întâmpla să audă în casă miorlăitul motanului, dar după un timp în care investigase toate ascunzișurile clădirii se obișnuise și cu asta. Acum, singurul lucru ciudat mai era… Vocea. Vocea aceea care îi mulțumea de câte ori se pregătea să plece. La început crezuse că e un efect al drogurilor… apoi în mod eroic hotărâse că pur și simplu era: ’’spooky și atât’’… însă câtă vreme rămânea convinsă că în casă nu mai era nimeni altcineva ”fizic” în afară de ea, își păstra refugiul. 

prima parte: povestiri cu și din bibliotecă (1) http://inimadejavra.falezedepiatra.net/archives/13749