22Iun/17

nu eu am trăit…

Nu eu am trăit
și zilele mele nu eu le-am gustat,
cum nu mâinile mele au rulat kilometrul ăla de țigări
și nu eu am fost cel care te-a sărutat
de la înălțimea celei mai mari căderi din lume.
Numai moartea a fost, iubito,
numai moartea a fost de fiecare dată,
locuindu-mă cum numai ea știe
ca un fluid în interiorul unui vas scufundat
în adâncuri cutremurătoare de liniște.
…și de câte ori am băut
…și de câte ori am luptat
…și de câte ori am strigat
…și de câte ori mi-am cerut iertare
ca un erou zăcând în grădina casei tale
ori ca un om frânt și lipsit de căpătâi
de tot atâtea ori
te-am mințit
pentru că mereu
nu am fost nimic altceva 
decât prada cea neînsemnată din ghearele ei.

Și atunci,
cum să ai încredere în cuvintele și versurile astea?!
când toate sunt scrise și rostite numai de ea
de la bun început și până la sfârșit,
așa cum un fluid locuiește
în interiorul unui un vas scufundat
în adâncuri cutremurătoare de liniște
și numai semnează cu numele meu.

din seria nouă ” Volume de aer III” ( 2017-  )