22Noi/17

Tuturor

Am vrut să scriu un singur poem pentru toți oamenii,
Unul singur, sincer și absolut (firește)
pentru care
fiecare cititor
și-ar fi putut vârî mâna și inima-n foc.

Și l-am început cu un cuvânt cu litera ‘’a’’
După care am privit versul așa frânt pe hârtie și imediat m-am temut
Din cauza acelui cuvânt și al acelei litere
cel puțin doi oameni din secolul trecut
au fost uciși.
Ce ar spune despre poemul meu rudele lor?

Atunci am încercat un cuvânt cu litera ‘’b’’
Și pentru o clipă am crezut că e bine
Până când mi-a răsărit în minte imaginea literei ‘’b’’ din cuvântul bolșevic
Nu era oare și ea aceeași literă?

Enervat și exasperat am încercat până aproape de lăsarea întunericului,
câte un cuvânt pentru fiecare literă și oră,
dar toate în final mi s-au arătat
la fel de vinovate.

Și pentru că-mi era, recunosc,
oarecum milă de timpul meu
am refuzat să-l mai arunc și pe acesta la coșul de gunoi.
Așadar, rămâne acesta să fie poemul meu
dedicat tuturor!
Unul prin care am încercat
să nu irosesc nimic.

din seria ”Elegii de la marginea lumii” ( 2016- 2017)

.